Profesorul de fizica

In scoala generala am avut un profesor de fizica care ne punea sa invatam lectii lungi pline de calcule si de formule si sa rezolvam probleme grele. Mi-au placut mult lectiile lui si modul in care ne explica fiecare problema in parte. Avea o problema cu ochii, un fel de miopie pentru ca se uita mereu de aproape in catalog si la fiecare carte cu probleme si imi placea modul lui de a se face inteles.

Explica fiecare problema raspicat si clar si imi placea mult ca avea rabdare sa ne explice iar si iar, in functie de intrebari. Imi placea mult modul lui calm de a explica si chiar si acum imi amintesc cum se uita in catalog de la cativa cm distanta si cum se uita atent sa vada numele noastre. Nu inteleg nici acum de ce nu purta ochelari si nici nu inteleg nici acum cum facea sa ne corecteze temele pentru ca toate aveau un scris mic si numai el stie cum descifra literele noastre ca niste hieroglife. Imi place atitudinea lui glumeata si imi place si acum amintirea in care el se integra in discutiile noastre si ne-a povestit cum a cazut pe gheata si era zgariat pe fata din cauza ca a cazut rau si a incercat sa isi salveze plasa cu oua pe care o avea in mana. In schimb a luat o tranta urata si s-a ales cu mai multe zgarieturi pe fata. Imi place mult felul lui amuzant de a fi si cateva poante sarate pe care le facea, atitudinea lui picanta de a fi si modul lui glumet de a trata fiecare intrebare personala pe care i-a puneam cand incercam sa intram pe sub pielea lui si sa il descoasem despre viata lui personala si ce face in timpul liber.

A fost un profesor amuzant, care era mereu inclus in glumitele noastre si aveam placerea sa poreclim Dexter. Avea un trup inalt si uscativ si un par negru si carliontat si imi placea felul lui de a se uita de aproape si de a privi in cartile noastre si in catalog, de foarte de aproape, aplecat si chioras.